Chico Freeman Exotica Trio (SUA, Suedia, Elveția)
Chico Freeman — saxofon, clarinet bas
Svante Henryson — violoncel, bas
Reto Weber — hang, percuție exotică.
https://www.facebook.com/chicofreeman
https://www.facebook.com/svantehenryson
http://www.eventim.ro/ro/bilete/chico-freeman-trio-exotica-wien-porgy-bess-434329/event.html
http://www.bluenotemilano.com/en/evento/concerto-chico-freeman-13-settembre-2016-milano/
Când muzicienii care aparțin elitei jazzului, onorați cu importante distincții naționale și internaționale, creeaza împreună muzică originală, este indiscutabil o mare plăcere atât pentru fiecare dintre ei, cât și pentru noi, spectatorii.
Celebrul poli-instrumentist, compozitor şi producător Chico Freeman este un muzician pentru care jazzul e o pasiune dobândită în familie. Este fiul legendarului saxofonist Von Freeman, unchii săi fiind ghitaristul George Freeman şi percuţionistul Bruz Freeman, bunicul, George Freeman Sr. – pianist şi prieten apropiat cu Louis Armstrong.
Crescând într-o familie de muzicieni originali, influențat de prietenii apropiați ai familiei – muzicieni geniali ca Louis Armstrong și Miles Davis − jazzul patrunsese deja în ADN-ul lui Chico. Chiar de la începutul carierei sale, s-a afirmat ca unul dintre cei mai apreciaţi artişti ai genului, câștigând premiul New York Jazz Award și distincția Discul Anului pentru albumul The Outside Within, acordată de prestigioasa revistă Stereo Review. Muzician veritabil, capabil să stapânească stiluri variate – de la jazz tradițional la avangardă și jazz latin – şi-a cucerit de la bun început celebritatea ca saxofonist.
În calitatea sa de lider al diferitor ansambluri, a realizat o impresionantă serie de albume discografice (cum ar fi The Young Lions, band-ul Roots, Brainstorm) și a lansat peste 40 de CD-uri în conlucrare cu cei mai notorii muzicieni ai genului din Europa și SUA.
Svante Henryson este violoncelist, basist, compozitor. Interpretează cu pasiune jazz, muzică clasică orchestrală, camerală, hard rock, world music și fusion. Henryson își demonstrează abilităţile solistice interpretând diverse genuri muzicale. Cântă în Raga Duo alături de ghitaristul indian Vishwa Mohan Bhatt. Este membru al unui Jazz Big Band și susține multe concerte cu orchestre simfonice. În palmaresul victoriilor se înscriu Premiul „Muzicianul Anului” acordat de Nordic Music Council în 2015 şi de Radio Sverige (Radio Suedia) în 2014.
Ca interpret al muzicii clasice e laureat al Spellemann Awards (echivalentul norvegian al Premiilor Grammy) în 1984, și în 1987 pentru Symphonia No. 5 de Tchaikovsky (cu Oslo Philharmonic Orchestra).
În 1988 a primit premiul Spellemann pentru Britten/Mozart/Tchaikovsky (cu Orchestra Camerala Norvegiana), și în același an, încă un premiu Spellemann cu aceeasi orchestra.
Și-a început cariera ca basist de muzica rock, însă în scurt timp se integrează pe post de contrabasist în Orchestra Filarmonicii din Oslo. Cu aceasta va debuta ca solist, interpretând concertul său «Electric Bass Concert». Prestația respectivă a introdus ghitara bas ca instrument în repertoriul clasic. Cu toate acestea, Henryson nu s-a oprit aici. Se alătură trupei de heavy metal a ghitaristului Yngwie Malmsteen, cântând la violoncel și ghitara bas.
În fine, instrumentistul nordic se afirmă şi ca violoncelist solo carismatic, asociat în numeroase colaborări internaționale, unde traversează diverse genuri muzicale și frontiere naționale.
Ca muzician capabil să mânuiască trei instrumente (ghitara bas, contrabasul și violoncelul), Svante Henryson este mereu solicitat în crearea proiectelor noi, pe scenele jazzului și muzicii clasice. În ultimii ani, el se bucură de un mare succes în calitate de compozitor. Lucrările sale premiate sunt: două concerte pentru violoncel, un concert pentru ghitara bas electrică, sonate pentru vioară solo, un oratoriu «Vidderna Inom mig» pe versurile poetului sami Nils-Aslak Valkeapä, precum și o mulțime de piese simfonice, camerale și compoziții jazz.
Henrison este un artist al casei de discuri ECM şi participă la diferite înregistrări cu muzicieni ca Jon Balke, Wolfgang Muthspiel, Marilyn Mazur, Terje Rypdal și Palle Mikkelborg.
Reto Weber − percuţionist de mare valoare în lumea jazzului − e un adevărat maestru cu sensibilitate și viziune muzicală originale. Este bine cunoscut pe scena mondială grație apreciatului sau ansamblu Percussion Orchestra, proiectului „Squeezeband” și colaborărilor sale cu muzicieni renumiți ai jazzului.
Fiecare proiect al artistului e o combinație reușită de virtuozitate, fantezie, discernământ și humor.
Performanța sa solo se transformă într-un adevărat spectacol cu elemente vizuale ce completează sunetele muzicale ale colecției de instrumente de percuție – chimvale, gonguri, clopote, balafon şi tobe din oțel senegaleze.
Weber a evoluat în cadrul a numeroase festivaluri din Bombay, Dehli, New York, Montreux, Berlin, Londra, Paris, Montreal, Khartoum, Dakar, Accra, Ouagadougou, Tokyo, Hong Kong, Jakarta, Sydney, Lima, Johannesburg, Cape Town, Milano, Madras, La Paz, Caracas, Buenos Aires, Sao Paolo, Tunisia.
Rom /Schaerer /Eberle (Austria / Elveția)
Andreas Scharer – vocal,
Martin Eberle — trompetă,
Peter Rom – chitară.
Peter Rom, absolvent al Colegiului de muzică Berklee și al Conservatorului din Viena, este cunoscut datorită numeroaselor sale conlucrări cu artiști și formaţii ca Rodney Holmes, Klemens Lendl, Wiener Symphoniker.
Andreas Schaerer e profesor de jazz vocal, ansamblu și improvizație, la Universitatea de Arte din Berna (din 2009). Extravagantul vocalist este cunoscut în calitate de lider al ansamblului „Hildegard lernt fliegen“ (n.tr. Hildegard învață să zboare) și pentru proiecte cu artiști ca Bobby McFerrin, Soweto Kinch, Banz Oester, Lucas Niggli.
Martin Eberle studiază trompeta clasică și jazz în Vorarlberg și Berna, este inițiatorul și directorul muzical al Jazzorchester Vorarlberg. Proiectele sale muzicale includ: Kompost 3, Soap & Skin, Uri Caine, Allegre Corea.
Descendent al JazzWerkstatt Wien și Jazzwerkstatt Bern, ansamblul Rom/ Schaerer /Eberle a fost fondat în 2009.
„Plină de spirit și imaginație“ această „cooperare furtunoasă“ cu o combinație neobișnuită (voce, trompetă, chitară) a marcat scena europeană a jazzului – „uneori lirică și interpretată cu virtuozitate, alteori percutantă și explozivă“.
Albume editate până în prezent: „Please Don´t Feed The Model“(n.tr. Vă rugăm, nu daţi de mâncare modelului) (2011) și „At The Age Of Six I Wanted To Be A Cook“ (n.tr. La șase ani voiam să mă fac bucătar) (2013) au fost întâmpinate cu elogioase critici, urmate de mai multe concerte la Cully Jazz, Londra, Paris, Buenos Aires, Roma, Berlin, Zurich, Praga, Budapesta.
Întâlnirea Europeană din cadrul Jazzahead 2014 din Germania, prezentată la ARTE Concert, este considerată ca fiind punctul culminant al carierei ansamblului.
În 2015 trio-ul a primit premiul ECHO Jazz, cel mai prestigios in domeniul jazzului din Germania.
Succesul lor la public și presă este indiscutabil:
! Virtuoz, distractiv, pe alocuri energizat de idei nebunatice (FAZ, Ulrich Olshausen, 01/2014)
Unul dintre cei mai extraordinari interpreți de jazz din Europa, care amestecă elemente din swing, muzica africană, blues și chiar hiphop într-o manieră imprevizibilă și o gentilețe rar întâlnită. (“The New York City Jazz Record”, 12/2013, Katie Bull)
Violons barbares (Bulgaria / Mongolia / Franța)
https://www.youtube.com/watch?v=qpR1_oRxpw8
https://fr-fr.facebook.com/violons.barbares/
Dandarvaanchig Enkhjargal — morin khoor, vocal,
Dimitar Gougov — gadulka, vocal,
Fabien Guyot — percutie, vocal.
Violons barbares — sălbatici, impetuoşi, puternici, pasionaţi!
Inițiată acum câțiva ani, colaborarea muzicienilor conferă un sens deplin conceptului de muzică modernă, oferindu-ne complicitatea unor spații muzicale vaste. Este o muzică multi-etnică, bizară, fascinantă, plină de energie și umor, reprezentată prin intermediul a două viori de diverse origini și un percuționist francez. (Alain Bormann)
Trupa s-a fondat în anul 2008 în Franța. E un trio care și-a însușit pentru scenă un nume adecvat − Violons barbares: un mongol la morin khoor (vioară mongolă), un bulgar la gadulka (vioară bulgară) și un francez cu un set de percuție selectată din mai multe colțuri ale lumii. Cu pasiune și avânt libertar, instrumentistii creează o muzică impresionantă, o combinație unică de elemente din trei culturi.
Repertoriul trupei se bazează pe melodii folclorice, tehnică vocală diatonică, plus virtuozitatea interpreților în piesele lor improvizatorice, uneori jazzistice sau de rock, alteori chiar clasice.
Inspirată din folclorul epic, muzica lor este incontestabil contemporană.
Evoluția lor scenica ne face părtaşi la o călătorie muzicală fascinantă, de o frumusețe tulburătoare.
De la primele sunete, publicul este captivat de această călătorie imaginară, din Balcani până-n stepele mongole, evocand melodii cântate timp de secole pe acele tărâmuri.
Pornind de la folclor si de la vindecarea şamanică prin sunet, muzicienii debordeaza de virtuozitate, energie, humor cald, revelând sunetele insolite emise de Enkhjargal conform tehnicilor vocale ancestrale din patria sa.
Cântăreţul mongol generează overtone-uri pe întreg spectrul audibil de patru octave, plutind între misterele șamanismului și un timbru de catifea. Fiind maestru al tehnicii vocale diatonice, care permite producerea simultană a două note de înălțimi diferite, ce au ca efect o polifonie neobișnuită, Enkhjargal impresionează cu o gamă vocală extrem de largă.
Muzicieni talentați care nu se limitează în spațiu, sunt îndrăzneți, parcurg mii de km, generând un efect muzical inedit! Trio-ul acustic șterge distanța dintre stepele din Asia Centrală, Delta Dunării și Europa de Est, promovând o World Music care, implicit, reprezintă un apel la toleranță și deschidere.
E un proiect apt sa-i impresionează pe ascultători cu gusturi estetice dintre cele mai diferite. Diversele tehnici interpretative și bucuria nestăpânită a acestui trio nu lasă pe nimeni indiferent; fiecare concert al trupei confirmă faptul că muzica mongolă, caracterizată prin interpretarea melodiilor lente, cu acompaniament de ritmuri rapide, galopante, e compatibila cu melodiile poliritmice bulgare, cântate la gadulka lui Dimitar într-un tempo uluitor şi cu susținerea ritmurilor elegant-jazzistice ale percuționistului francez.
Un trio capabil sa cucerească inimile spectatorilor într-o multitudine de contexte: festivaluri de jazz, world music, rock și chiar de muzică punk.
Scala Nobile (Elveția / Brazilia)
https://www.facebook.com/pages/Sandro-Schneebeli/184929214872358?ref=ts&fref=ts
https://www.youtube.com/watch?v=kTUrMKxlYm4
https://www.youtube.com/watch?v=DIWzWv9fCDE
Sandro Schneebeli — chitară,
Bruno Amstad — vocal,
Max Pizio — saxofon,
Eduardo «Dudu» Penz — bas,
Samuel Baur — percuție.
O colaborare ce trece fruntariile dintre muzicile de tip world, cameral, tradițiile noi, jazz etc.
“Scala nobile” a lui Sandro Schneebeli, “world music group”, are de mulţi ani un succes fulminant.
Primul său CD “Uomo Bianco” (Brambus 2003) a fost primit extrem de bine, atât de public cât și de critici.
A urmat un turneu de durată, cu aproape 50 de concerte. Formaţia a susținut recitaluri la Festivalul de Jazz de la Lugano, la Festivalul de iarnă BeJazz, la Festivalul Artbeat din Cairo/Alexandria Egipt, la Trienala Yokohama, la Festivalul Sonidos Urbanos din Lima/Peru, la festivalul Grey Cat din Toscana și la Jocurile Olimpice din Atena. Trupa a demonstrat că poate să farmece orice public.
Toți muzicienii din “scala nobile” și-au câștigat faima prin proiectele lor individuale. Acum, evoluând împreună ca personalități notorii și instrumentiști experimentați, artiștii aduc în grup această bogată experiență și abilitățile lor artistice. De aici şi o atmosferă de un anume mister. Faptul că ei se reunesc în acest turneu este o lovitură a norocului și o garanţie de calitate superioară. Secretul din spatele acestui mix interesant este intuiția excepțională a muzicienilor. În interacțiunea lor spontană, artiștii ating întotdeauna echilibrul perfect dintre melodie și îndrăzneală. Band-ul interpretează muzică senzuală pentru corp și suflet, pentru toți melomanii iubitori de melodii elegante.
„Fantasticul interpret Bruno Amstad este cel mai impresionant și original vocalist de pe continentul nostru.” Halle “Turm” descoperă dragostea sa pentru improvizație cu Scala Nobile.
Pe lista de credite a lui Bruno Amstad se regăsesc:
1995 Bursa cantonului Lucerne,
1999: Premiul de excelenţă al orașului Lucerne,
1999: Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de film de la Locarno,
2004: Premiul Jazz ZKB (Zurcher Kantonalbank)
Albireo duo Albin Brun & Bruno Amstad (Elveția)
Bruno Amstad — vocal, percuție.
Albin Brun- tenor, saxofon sopran şi bariton, duduk.
Duo-ul Amstad / Brun ființează din anul 1999.
Entuziasmul și dorința de a improviza împreună caracterizează acest duet. Cei doi muzicieni au conlucrat în diverse proiecte muzicale și teatrale.
Albin Brun este unul dintre cei mai frapanţi muzicieni elvețieni din sfera folk-ului alpin. S-a dedicat explorării muzicii prin elemente folk distincte, personale, și s-a afirmat gratie ansamblului Alpin Ensemble, proiectelor „Pilatus” și Trio NAH.
Muzica sa este caracterizată de un mare respect pentru tradiții, combinate cu o deschidere pentru formele noi și ambient muzical. Muzica lui Brun e o combinaţie de jazz, muzică folk și improvizație – ludică, profundă, virtuoză.
Saxofoane, duduk, Schwyzerörgeli (acordeon folk diatonic elvețian), pianină jucărie, un flaut armonică – este arsenalul de intrumente utilizat de Albin Brun în lucrările sale pentru mai multe producții teatrale și multi-disciplinare: teatru-dans, spectacole radiofonice, filme documentare pentru televiziunea elvețiană (SF DRS), proiecte de cor, prin care păstrează o legătură vie cu activitatea concertistică, numeroase turnee și apariții la festivalurile din Elveția și prin lume: Belarus, Georgia, Namibia, Egipt, Ungaria, Spania, Italia, Austria, Germania.
A fost în turnee cu propriile sale grupuri − Alpine Ensemble, NAH Trio, La Grischa (muzică jazz-folk nouă și improvizație liberă), cu proiectul său intercultural “KAZALPIN” sau în duet cu Bruno Amstad.
“Vocea lui Bruno Amstad este pur și simplu cutremurătoare, creează peisaje sonore atmosferice, atât ale frumuseții arhaice cât și ale contemporanității trepidante, ale Muzicii Elvețiene Mondiale de factură rock sau jazz. Vocea sa posedă o amplitudine magnifică, ce-i poate transforma pe spectatori într-un public înflăcărat.
Amstad și-a început cariera de interpret în anii 1980, cântând în trupe Rock, Funk și Soul. Inspirat de baladele diferitelor etnii, experimentând vocal, Amstad și-a dezvoltat un limbaj propriu, un stil de neegalat, cântând în diferite ansambluri de jazz.
Activitatea artistului este apreciată la cel mai înalt nivel atât de public și critici cât și de colegii cu care a colaborat, printre care se numără Fredy Studer, excelentul Christy Doran, Joseph Bowie, Tim Berne, Jim Black, Muthuswami Balasubramoniam, Reto Weber, Bänz Oester, Bobby Burri, DJ Olive (Sonic Youth) și artiştii tradiționali, ca Phon Lang Orchestra Hanoi și muzicienii din Dakar (Senegal) și Bolivia.
În Moldova Albin Brun va prezenta două concerte, unul în duet Albin Brunm și altul cu grupul Scala Nobile.
Karnas formula cvartet (Polonia, Germania)
Grzegorz Karnas — vocal
Florian Möbes — chitară
Mariusz Praśniewski — bas
Grzegorz Masłowski — tobe
Grzegorz Karnas a debutat cu grupurile sale în 1998. Proiectele lui Karnas – trio fără instrument armonic și cvartetul în diferite configurații compoziționale – ies din paradigma clasică. Grupului îi place să plutească în imponderabilul interpretării modale, dezvoltate pe baza temelor melodice simple. Un rezumat succint privind formula GRZEGORZ KARNAS în concert ar fi: acustic, plin de energie și cu o producție muzicală excelentă, hipnotizantă, cu vaste doze de improvizație.
Karnas a lucrat atât cu legendele jazzului polonez cât și cu artiști notorii de pe scena europeană a jazzului. În 2006 și 2007 obține Marele Premiu în cadrul concursului de jazz vocal din Bruxelles și Crest/Franța. Fiind remarcat de juriu, jurnaliști și public, i s-a deschis calea turneelor în multe colțuri ale lumii: Franța, Germania, Norvegia, Ucraina, Marea Britanie, România, Belgia, Maroc, Danemarca, Ungaria, Elveția, Republica Cehă, Azerbaijan, Vietnam și China, inclusiv apariții la marile evenimente de jazz, precum Festivalul de Jazz din Londra. CD-ul său «Dreams» face parte din «The Best of Polish Jazz 2005» (n.tr.Cel mai bun Jazz polonez din 2005). Noul său album “Ballads for the End of the World” (n.tr. Balade pentru sfârșitul lumii) avându-l în rolul principal pe violoncelistul silezian Adam Oleś, a fost lansat în aprilie 2006.
Din 2008 este initiator concursului international de jazz “Voicingers” – eveniment ce a contribuit atât la promovarea interpreților de jazz aflați la începutul carierei lor internaționale, cât și la dezvoltarea muzicală a neprofesioniștilor.
Albumul cu titlul “KARNAS” a fost lansat în 2011 de marca slovacă Hevhetia, iar concertele sale live din Budapesta au fost lansate cu succes sub marca maghiară BMC Records ca AUDIO BEADS (2012) și VANGA (2014), impunându-l pe Karnas ca element distinctiv al scenei europene de jazz.
Florian Möbes a început să cânte la ghitara electrică de la vârsta de 14 ani, limitându-și repertoriul muzical la stilurile grunge și metal. În curând, pasiunea pentru improvizație i-a schimbat cariera muzicală. Urmează lecții de interpretare la ghitara clasică, face studii la școala de jazz din Basel (Elveția), în anul 2013 încheie studiile la facultatea de jazz a Universității din Berna, își lansează primul album „Rhinzeros» și tot în același an, în componența trio-ului BASH, câștigă premiul Băncii Credit Suisse la festivalul de jazz Zilele Muzicii din orașul Stans.
În prezent, colaborează activ cu diferiți interpreți și formații, acumulând experiență scenică în interpretarea muzicii de diferite curente stilistice.
Lulo Reinhardt & Andre Krengel Cvartet (Germania) https://www.youtube.com/watch?v=0BdQu9H8SGw
Lulo Reinhardt — chitară
André Krengel — chitară
Harald Becher — bas
Uli Krämer- tobe, percuție
http://andrekrengel.com/cd/,http://luloreinhardt.de
„Nepotul faimosului Django, care prin talentul și spiritul său inventiv vine să îmbogățească moștenirea „Gipsy-Swing & Jazz Manouche“ a acestui secol, și Andre Krengel − un ghitarist universal, care călătorește între diferite culturi, interpretează latino, World Music, jazz, flamenco − cântă împreună cu o energie și un entuziasm senzaționale!
Colaborarea muzicală a acestor doi virtuozi este un amestec energetic de un gen aparte: dinamism și lirism, temperament înflăcărat, improvizații pline de ardoare și simțul umorului.
Lulo Reinhardt este o apariție muzicală de prim rang în peisajul muzicii rome actuale, distingându-se prin autenticitatea și identitatea sa bine conturată. Criticii și fanii subscriu că nu doar descendenţa artistului (strănepot al faimosului Django Reinhardt) îl apropie pe acesta de legenda muzicală, ci și propriul său geniu artistic și iscusința în a transmite acest talent unic cu o ușurință aparent lipsită de efort.
Fidel tradiției familiei, Lulo și-a dedicat muzicii întrega viață. La vârsta de 5 ani, tatăl său Bawo îl îndeamnă să cânte la chitară. Nu avea nici 12 ani când deja cânta alături de verii săi în sextetul din Koblenz, Mike Reinhardt. Cu timpul, artistul își extinde orizonturile, avântându-se în muzica altor culturi și dezvoltându-și un stil propriu, la fel de iubit de publicul său. Astăzi, proiectul Lulo Reinhardt explorează în prestațiile sale o fuziune de stiluri, incluzând flamenco, jazz brazilian și latin. Păstrând marca sa personală, muzica lui Lulo Reinhardt onorează însă mereu influențele rădăcinilor sale rome. Treptat a căpătat faimă internațională, evoluând în turnee prin Europa, Canada, Statele Unite și Australia. (IRAF.ro)
Andre Krengel, absolvent al Conservatorului din Arnhem (Olanda), și-a început cariera ca muzician clasic. Ulterior abordează flamenco şi gipsy jazz, cântând cu muzicieni locali din Franța și Spania. La Miami a interpretat muzică latină împreună cu maeștri ai scenei muzicale cubaneze. După revenirea sa în Germania, a lucrat în calitate de compozitor și muzicant de diferite genuri. De mulți ani interpretează muzică proprie la festivaluri internaționale și în săli de concerte din întreaga lume.
Maurizio Geri Swingtet (Italia)
Maurizio Geri — vocal, chitară
Giacomo Tosti — acordeon, pian
Luca Giovacchini — chitară
Michele Marini — clarinet
Nicola Vernuccio — contrabas
„..chitarist fermecător, vocalist rafinat, senzual, Maurizio Geri îmbină într-o manieră elegantă poezia, muzicalitatea și expresivitatea. Inspirat de muzica mediteraneană și copleșit de pasiunea pentru jazz și inovație, el nu este niciodată prea reticent sau prea extravagant”.
Maurizio Geri și-a început carierea profesională lucrând cu interpreta Caterina Bueno și cu orchestra de muzică populară italiană Folcloristico Montano. Mai târziu, a evoluat împreună cu cunoscuta formație a lui Riccardo Tesi, Banditaliana. Pe parcursul multor ani, Maurizio fu cunoscut ca „un interpret cu o voce catifelată, un virtuoz al ghitarei și autorul multor piese ale acestei trupe”.
De la începutul carierei sale, Geri a învățat și a evoluat împreună cu formații care interpretau moștenirea lui Django Reinhardt, dar nu a renunțat niciodată la propriile rădăcini. Geri şi-a însușit bine lecțiile lui Django, nu doar în materie de tehnică ghitaristică, dar și în privința conținutului muzicii ca atare. Aceasta se naște în dialogul dintre originalitate și apartenența etnică, ceea ce idolul multor generații a și promovat prin muzica proprie.
În anul 1994, pasiunea pentru jazz l-a determinat pe Geri să înființeze Maurizio Geri Swingtet, în semn de respect pentru marele maestru Django Reinhardt.
Maurizio a creat un stil original propriu de interpretare la chitară, în care a unit tradiția populară mediteraneană, melodiile Toscanei natale și arsenalul improvizației swing a jazului manouche. Acest sunet unic a stârnit un interes enorm la cel mai important festival de jazz dedicat lui Django Reinhardt, din Samois-sur-Siene (Franța).
Alchimia muzicală a acestei trupe constă în sinteza tradiției și a experimentului și într-o permanentă căutare de soluții noi în domeniul world music.
De-a lungul carierei sale, Maurizio Geri a întreprins turnee prin Europa, Australia și America de Nord, a lansat 17 albume care îi documentează talentul, a compus și a interpretat muzică pentru filmele „Limba sfântului”, regizor Carlo Mazzacurati (La lingua del santo by Carlo Mazzacurati / 2003); „Un vis într-o noapte de vară” al regizorului american Michael Hoffman (A Midsummer Night’s Dream by Michael Hoffman); „Dragoste recuperată”, regizor Carlo Mazzacurati (L’amore ritrovato di Carlo Mazzacurati / 2005); „Bal retro” (Liscio), regizor Claudio Antonini (Claudio Antonini / 2007).
ARCUȘ TRIO
Alexandru Arcuș — saxofoane,
Adi Stoenescu — nord organ,
Marcel Moldovan — tobe
ARCUS TRIO pornește de la elemente folclorice culese din muzica tradițională românească și balcanică, cernute uneori prin filtre R&B, alteori HipHop, degajă sunete specifice prog-rock și post-prog și le așează în groove-ul propriu. Rezultatul este un sound original, unic, deloc sedentar, o narațiune despre locul unde se pot întâlni funk-ul, prog-rockul și urban-jazzul. Fără să caute armonii, cu punți între stiluri construite pe măsuri neașteptate și break-uri potrivite, piesele lor sunt aventuri improvizatorice, improvizația stând de altfel la baza fuziunii ce transpare din piesele trio-ului.
Cei trei membri vin cu influențe diverse și coagulează fundaluri culturale și muzicale diferite. Sunetul live este unul sincer, iar frecvențele date de interpretarea acustică se așază ca o mănușă peste muzica uneori alertă, alteori calmă și câteodată ermetică.
Melismatică, măsuri compuse, melodie doinită aparținând zonei de sud-est a Europei, toate suprapuse pe groove-uri moderne, sunt elementele pe care le auziți in compozițiile saxofonistului Alexandru Arcuș, configurate în compania lui Adi Stoenescu și a lui Marcel Moldovan. Împreună participă la mai multe festivaluri din România, ca ‘Dobrojazz Festival’, ‘JazzBook Festival’, ‘Chef de pace / Cetatea Rasnov’, ‘JazzaJ la ArCuB’, Concursul de Jazz de la Sibiu– unde obţin premiul pentru compoziție.
«…Compozițiile lor aglutinează elemente ludice și lirice, în formulări judicios articulate și pline de nerv improvizatoric. Tânguirea doinei e trecută prin filtrele tehnicilor acustice actuale, iar spiritul ancestral se conciliază cu luciditatea insidioasă a electronicii. …” VIRGIL MIHAIU, TRIBUNA nr. 308 , 1-15 iulie 2015
ALEXANDRU ARCUȘ, care s-a mutat în 2014 în București cu decizia de a înființa acest grup, studiază saxofonul de la 8 ani. Relația sa aproape simbiotică cu instrumentul este una dintre surprizele pe care acest trio le aduce în concerte.
ALEXANDRU urcă pe scenă pentru prima dată în 2008 ca membru a proiectelor ALEX CALANCEA BAND și TRIGON, alături de care cântă la mai mult de 30 de festivaluri si pe scene din numeroase ţări ale Uniunii Europene. Participă, de asemenea, la câteva proiecte internaționale realizate de Trigon — ‘Port of Cultures’ (Georgia, Latvia, Moldova), ‘Moldova Calls Quartet’ (Olanda, Germania, Moldova) și ‘Moldova Calls Octet’ (Olanda, SUA, Germania, Moldova).
Adi Stoenescu aduce în acest TRIO sunetul de orgă Hammond. Deși format ca pianist, este fascinat de noul instrument odată cu descoperirea organiștilor americani de jazz – Jimmy Smith, Larry Young, Joey DeFrancesco, Larry Goldings. Abordează genuri precum blues, funk, jazz tradițional, iar interesul său principal este acela pentru muzica improvizată, concretizat în colaborările cu Sorin Romanescu, Alex Man, Cătălin Milea, Tavi Scurtu, Cristian Soleanu, Vlad Popescu, Nicolas Simion, Iordache și Dan Alex Mitrofan.
Ritmul mai puțin obișnuit pentru un trio de jazz-funk este culpa exclusivă a background-ului rock generat de bateristul Marcel Moldovan. Pasionat de muzica nonconformistă încă din copilarie, studiază percuția clasică la Conservatorul din Bucureşti şi abordează sonoritățile groove cu influențe R’n’B, Electro, Fusion, HipHop, Soul sau Dub, pentru ca în prezent să experimenteze cu tensiunile și agitația specifice sound-ului rock al creațiilor ARCUS TRIO. Marcel cântă și înregistrează cu artiști din țară și internaționali, cum ar fi Steve Vai, Three for Helen, Smiley, Loredana și mulți alții.
Albumul de debut ALLOTROPY lansat online în data de 10 martie 2016.
