Buchetul Moldovei

Buchetul Moldovei

Читать русскую версию статьи

La propunerea inspirată a jurnalistei Natalia Şmurgun, am ales acest titlu pentru proiectul nostru fotografic privind rădăcinile etnice, subiectul fiind pentru unii distractiv, pentru alţii – delicat. Pentru cine anume este delicat? Vă răspundem: pentru politicieni, de exemplu, ca şi pentru cei care se află foarte aproape de politicieni. Aceştia AU REFUZAT să participe. Nu-i vorbă, au făcut-o destul de tacticos, dar categoric. De ce? Vă îndemnăm să căutaţi explicaţiile şi să ni le împărtăşiţi şi nouă, ca să ne lămurim şi noi, cu ajutorul domniilor voastre.

Recunoaştem franc: tema proiectului am „copiat-o” de la nişte colegi-junralişti din Rusia. Într-atît ne-a plăcut ideea, într-atît de importantă ni s-a părut în ziua de azi, cînd problema „purităţii etnice” agită unele spirite din Moldova pînă la fierbere, încît am hotărît să o abordăm şi noi, însă adaptînd-o la condiţiile locale şi explorînd mai adînc. Aşadar, le-am propus eroilor noştri să ne spună, care parte din sîngele lor amestecat se manifestă cel mai pregnant şi ce anume îi face să creadă aşa. Le mulţumim tuturor celor care au spus „da”! Apropo, intenţionăm să continuăm acest proiect. Să-l dezvoltăm. Şi să-i implicăm, într-un final, şi pe politicieni.

1. Vladimir Ghilien, African, amerindian, italian, cazac de pe Don.

În mare măsură simt chemarea sîngelui meu nicaraguean: mă pasionează ghitara, limba spaniolă, obiceiurile populaţiilor indigene ale Americilor etc., însă poate fi la mijloc simpla curiozitate, animată de faptul că “ştiu, rădăcinile mele se trag de acolo, vreau să aflu mai multe”. Prezenţa sîngelui rusesc e mai greu să o evaluez: am crescut într-o familie rusolingvă, ca şi atîţia alţii din ţara noastră şi din CSI.

horizontal_bar

2. Salomeea Sato, Japoneză, americancă, moldoveancă, evreică, belorusă

 

Cu tata vorbesc în japoneză, îmi sînt apropiate multe din realităţile japoneze. Deja înţeleg că nimic pe lumea asta nu ţi-e dat odată pentru totdeauna, că viaţa ne e dăruită pentru un timp limitat, ca şi multe alte lucruri… Bunelul meu a fost basarabean cu rădăcini vechi. El m-a învăţat limba moldovenească, mi-a citit din Eminescu şi din Creangă. Bunica a fost poloneză, îmi repeta mereu cu mîndrie că sîntem europeni. Îmi place mult la KEDEM, merg încolo cu mare plăcere, şi simt sîngele evreiesc din mine. Însă, oricum, sînt moldoveancă, pentru că aici trăiesc, studiez limba, şi îmi place aici. Merg la şcoala de balet, particip la concursuri internaţionale la care reprezint Moldova, şi sînt mîndră de ţara mea.

horizontal_bar

3. Serghei Reazanţev. Rus, tătar, moldovean, polonez

De fapt, pentru mine problema sîngelui este total lipsită de actualitate, mă preocupă doar nivelul holesterinei. Îmi place literatura clasică rusă, filmele sovietice; pe de asupra, împotriva oricărei logici şi fără speranţă, sînt suporter al selecţionatei ruse de fotbal. Cu ceva timp înainte, eram fan al rock-ului rusesc, plin de înţeles, dar necruţător. Limba rusă îmi place, o vorbesc cu plăcere cel mai des. Şi chiar gîndesc în rusă. Ceea ce nu mă împiedică să folosesc la tot pasul adresarea „măi”. Cînd îmi vizitez părinţii, la Călăraşi, contemplez dealurile natale. Ador landşaftul moldovenesc, atunci cînd privirea nu se împiedică de vreo construcţie din panouri sandwich. Pe bunicile mele le iubesc nespus. Una este Sofia din Furmanov, cealaltă – Varvara Norocos. Ambele şi-au trăit viaţa cu demnitate, trecînd prin greutăţi şi muncind din greu. Ambele au fost înţelepte şi blînde, la una îmi plăcea să mătur podeaua, la cealaltă mi s-a întîmplat să mătur ograda.
În copilărie, tata imi citea mult din Esenin, iar mama, odată, de Anul Nou, a recitat un poem de Loteanu, despre învăţătoarea sa, şi îmi amintesc că acel poem m-a frapat. Aveam vreo 14 ani pe atunci. Frecventam şcoala sportivă, unde limba era cam asta: „Măi, Serioja, nu sacicui, încă două podhoduri la canat”. Prea puţin îmi plăcea acea limbă, azi însă mi-o amintesc cu căldură. Îmi pare foarte rău că micul meu orăşel natal, în care am crescut, am învăţat, m-am îndrăgostit, m-am luat la harţă şi am legat prietenii cu băieţi din şcoala rusă şi din cea moldovenească, pe a cărui stadion am jucat baschet, în timp ce ţiganul Tolia îngîna cîntece din repertoriul formaţiei „Cij i compania” – repet, îmi pare foarte rău că acest oraş, născut lîngă calea ferată printre dealurile atît de dragi inimii mele, seamănă azi cu o minge de fotbal veche, dezumflată, cîrpită şi răscîrpită, uitată pe o toloacă năpădită de buruieni. Iată ce gînduri mă preocupă de la o vreme, şi le formulez în ambele limbi materne, cu împrumuturi reciproce de cuvinte licenţioase. În aceste momente mă simt mai degrabă un grec antic, avînd un tablou tragic în faţa ochilor şi un cor funebru deasupra capului.

horizontal_bar

4. Marina Vaşina, Belorusă, rusoaică, chinezoaică, ucraineancă

Greu de spus. Depinde de dispoziţie. De regulă, sînt o ucraineancă ospitalieră, ador slănina (deşi n-ai zice, după cum arăt) şi castraveţii muraţi. Uneori se trezeşte în mine o furie asiatică (atunci cînd cineva îmi mănîncă castraveciorii). Cînd sunt flămîndă, devin belarusă: aş înghiţi un morman de cartofi prăjiţi la tigaie (preferabil cu castraveţi muraţi). Ba şi pentru gaz întîrzii mereu să plătesc. Rădăcinile ruseşti le simt slab de tot. Nu-mi saltă inima la vederea mestecenilor, iar poveştile populare ruse mi se par pe-alocuri cam deocheate.

horizontal_bar

5. Arnela Miloslavlevici, Sîrboaică, muntenegreancă, croată, grecoaică, moldoveancă, rusoaică, poloneză, franţuzoaică


Cred că sîngele meu este 50 la sută sîrbesc, 20 la sută moldovenesc, 20 la sută rusesc, iar 10 la sută le formează restul naţionalităţilor enumerate. Din păcate, cunosc prea puţin cultura şi obiceiurile sîrbeşti, însă, cu toate acestea, mă simt sîrboaică rusofonă. Vorba e că ascendenţii din partea tatălui sînt cu toţii balcanici, şi sîngele balcanic e foarte puternic, îl simt. Pe de asupra, despre originea mea sîrbă îmi amintesc mereu numele de familie, împreună cu patronimicul „Milanovna”. Se fac simţite şi genele mele moldoveneşti, l-am iubit mult pe bunelul meu, Vitalie, a cărui amintire este foarte vie. Cu părere de rău, el a rămas singurul vorbitor de limbă moldovenească din familia noastră. Tot ce-i mai vesel şi mai expresiv în mine este moldovenesc. Genele mele sînt foarte active şi „gălăgioase”, este imposibil să le ignor.

horizontal_bar

6. Sandro Guraspaşvili : Georgian, ucrainean, evreu, moldovean

Grea întrebare pentru un georgian crescut în Moldova, avînd o porţiune neînsemnată de sînge moldovenesc… Într-o anumită măsură sînt rus, datorită limbii pe care o vorbesc şi educaţiei sovietice. Dar, fireşte, georgianul din mine domină, şi mă tot îmbie în munţi, şi mă face să mănînc carne de berbec cu haciapuri, învelite în lavaş…

horizontal_bar

7. Iulia Slepţova. Poloneză, coreeancă, ucraineancă

Dacă m-aş apuca să mă desfac în molecule, mă tem că aş păţi ca centipedul din banc: n-aş mai fi în stare să fac un pas…
Bine, autoevaluara mea sub aspect etnocultural nu denotă echilibru spiritual.
Limba ucraineană o consider maternă, pentru că e prima. Rusa îmi este maternă nu ca întîietate, ci prin definiţie… Bucătăria coreeană îmi este cît se poate de simpatică (bineînţeles, dacă adaog sare pe unde nu ajunge). După acte sînt poloneză. După modul de viaţă – moderat sucită. După atitudinea filosofică mă regăsesc undeva pe direcţia “budism”.

horizontal_bar

8. Tim Morari . Moldovean, ucrainean, bulgar, găgăuz, grec, polonez etc.

Sînt evreu, categoric! Pentru că-s deştept şi şmecher, şi pentru că tare-mi mai plac banii.

horizontal_bar

9. Alexandr Şişkin. Ucrainean, rus, evreu

Sîngele vikingilor! Strămoşii mei au locuit pe coasta Mării Albe!!! Drept că poartă cu toţii kippah în loc de coifuri… Simt în mine impulsul de a jefui aşezări omeneşti în scop de îmbogăţire, dar, în acest proces, aş saluta victimele cu un şăgalnic “ŞALOM”!

horizontal_bar

10. Ala Rusu. Moldoveancă

Ador plăcintele şi îmi place să petrec la nunţi… Sînt moldoveancă, mai încape îndoială?

horizontal_bar

11. Izabelle Lalla Keita. Africană, franţuzoaică, poloneză, ucraineancă

Probabil, dacă n-ar curge în mine cele 4 feluri de sînge — african, francez, polonez şi ucrainean — nu aş fi aşa cum sînt. Cu toate că am crescut în Moldova, cel mai mult se manifestă în mine sîngele ucrainean. Explicaţia cea mai valabilă este că am crescut într-o familie cu tradiţii ucrainene. Limba mea maternă consider că este rusa. Am impresia că spiritul etniilor moldovenească şi rusă s-au impregnat în conştiinţa mea, influenţîndu-mă eminamente pozitiv.

horizontal_bar

Photo Iuri Morari

Поделиться в соц. сетях

Опубликовать в Facebook
Опубликовать в Google Plus
Опубликовать в LiveJournal
Опубликовать в Мой Мир
Опубликовать в Одноклассники

Оставить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *

*

Inline
Inline